joi, 12 mai 2016

Călin Hera. PA-uri şi mirări

Carmen, doamna Miercurii fără Cuvinte

Ce tip de visător e Carmen? Sursa: Între vis și realitate
Ce tip de visător e Carmen? Sursa: Între vis și realitate
Există două tipuri de visători: cei cu capul în nori și cei cu picioarele pe pământ. Fiecare are câte ceva aparte. Carmen e genul de visător care se plasează undeva între cele două tipuri clasice. Nu întâmplător, blogurile ei au încă din denumire o poveste, care se poate spune aproape de la sine, plasată fix acolo, între vis și realitate.
Există, desigur, și povestea spusă de Carmen Renges-Messerle. Am ținut mult să vorbesc cu ea din foarte multe puncte de vedere. Pe de o parte, atunci când am spus că blogul ei este unul dintre cele 5 cu care aș pleca pe o Insulă WiFi pustie am fost sincer. Pe de altă parte, aveam și un pretext imediat: celebra Miercure fără Cuvinte.
Săptămână de săptămână, blogul lui Carmen a găzduit faimoasa întâlnire a celor care, miercurea, au postat una sau mai multe fotografii neînsoțite de text. Un omagiu adus „fotografiei care înseamnă cât 1000 de cuvinte”. Un fel de parolă de intrare într-un club select de prieteni și punct de plecare pentru prietenii transferate din virtual în real.

Ce și cum a fost pentru mine MfC și ce este acum

Nu îmi amintesc când anume am intrat prima oară în contact cu Grupul MfC inventat de Carmen, dar știu că m-am străduit aproape săptămânal să fiu și eu acolo și m-am simțit provocat de fiecare dată să răspund cumva temei enunțate de Carmen. Așa percepeam eu postările ei de miercuri, ca pe niște teme, ca pe niște provocări.
Iar într-o zi de decembrie, ultima zi de miercuri a anului trecut, Carmen a anunțat că, gata, se retrage. Cunosc câțiva bloggeri care au intrat în panică. Mă rog, poate că nu ăsta e cuvântul potrivit. Mă refer la cuvântul blogger. Fiindcă, așa cum am spus mai sus, Miercurea fără Cuvinte era un pretext de întâlnire a unor prieteni. Era o comunitate.
Atunci când Carmen a adăugat „m-aș bucura ca unul dintre participanții constanți la MfC să preia în continuare rubrica”, am avut o pornire. Începând cu prima zi de miercuri a anului 2016, MfC continuă pe blogul meu. Ca acest lucru să fie posibil, a fost nevoie de multe discuții cu Carmen, care m-a dădăcit, mi-a explicat, mi-a arătat, ba, chiar, m-a scos din rahat într-o zi de miercuri când ceva n-a funcționat. Și azi, când se fac deja aproape 20 de MfC-uri organizate de mine, când lucrurile par să se miște, încă simt că undeva, în spatele meu, e Carmen, gata să repare ceea ce, eventual, stric eu.

Acesta este contextul. Urmează discuția

Acesta a fost contextul în care am abordat-o pe Carmen, pentru o discuție mai puțin tehnică, în momentul în care stăpâneam deja binișor Secretele Tabelului. Plus încă ceva care m-a cotrariat: Carmen lăsa să se înțeleagă că părăsește lumea blogosferei. „Plec, dar nu șters blogul”, a fost concesia pe care a făcut-o.
Dialogul s-a desfășurat în urmă cu foarte mult timp (cred că în luna februarie). Acum s-a transformat într-un articol un pic mai lung decât această nesfârșită introducere. Presupun că vor fi 4-5 episoade.

Iar acum va vorbi mai mult Carmen

RENUNȚAREA LA BLOGGING.
Am renunțat la blogging, însă nu am închis blogul. Mi-am lăsat „o portiță“ spre lumea virtuala, atâta vreme cât încă mai exista grupul de prieteni pe care am obișnuit sa-l frecventez.”
ÎNCEPUTURILE MfC.
La început am avut emoții. Nu pentru numărul participanților, ci pentru apariția la timp a tabelului de înscriere. Timp de 6 ani, tabelul nu a lipsit niciodată, iar de întârziat, a întârziat doar de două ori, câteva minute (probleme tehnice) ☺.”
NOTA MEA. În cele patru luni și jumătate de când mă ocup de MfC, apariția tabelului a întârziat o dată, 7-8  minute, tot din motive tehnice. Și de câteva ori au fost prieteni MfC care s-au plâns că nu pot urca linkurile în tabel. Deci înțeleg foarte bine și apreciez performanța lui Carmen.
DESPRE NUMĂRUL DE PARTICIPANȚI.
Am început în 2010 cu 5-6 înscrieri și am ajuns la un record de 119 înscrieri într-un tabel din anul 2012.”
Cea mai populată Miercure fără Cuvinte. Sursa: Între vis și realitate
Cea mai populată Miercure fără Cuvinte a anului 2012, anul cel mai intens. Sursa: Între vis și realitate
Am observat ca multe bloguri înregistrează miercurea cel mai ridicat număr de vizite și comentarii. Au fost ani când la MfC participau în jur de 100 de bloggeri. În ultimul an, numărul participanților a rămas constant în jur de 30.”
NOTĂ. Anul 2012 a fost într-adevăr unul foarte bogat pentru MfC, cu o medie de aproximativ 95 de participanți. În perioada în care MfC a migrat pe blogul meu, media e de doar 20-22 de participanți, deci îmi scot încă o dată pălăria în fața lui Carmen. (Pentru rigoare, media MfC 2015 pe blogul lui Carmen s-a situat undeva în jur de 35 de participanți, deci am speranțe să ne apropiem, mai ales că prietenii MfC sunt cam aceiași.)
LOCUL 4 ÎN ZELIST.
Nu am urmărit să urc în clasamente. Atunci când m-am trezit pe locul 25 nici nu știam ce este ZeList. Tot fără să urmăresc deloc asta, în urmă cu vreo doi ani cred, ajunsesem pe locul 4 :)) M-a amuzat! Dar nu înțeleg nici astăzi cum funcționează ZeList și nici nu mă interesează.”
NOTĂ. ZeList prezintă un clasament, care ordonează blogurile înscrise în funcție de mai multe criterii (site-uri care au linkuri către blog, linkuri recente, număr de postări săptămânale). În data de 17 ianuarie 2012, blogul Vis și realitate 2 a ocupat locul al 4-lea în ZeList și ani la rând a fost constant în rândul primelor 20 de bloguri din România.
– va urma
__________________________________________________

13 comentarii:

  1. M-a bucurat și acest semn de viață !
    Numai bine,sănătate și satisfacție vă doresc !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumim mult, Domnule Io! Trimitem si noi numai ganduri bune, din Bavaria :-)

      Ștergere
  2. Ce pot sa mai adaug la cele scrise de Calin?! :) Desigur ca am ce: ar fi fain sa mai postezi din cand in cand. :)
    :) In 2010 ai pornit MFC, in 2010 am postat primele texte, pentru prima data, pe un blog numit "al meu". :) Mi-a trebuit ceva timp sa-mi fac curaj si sa ma inscriu la MFC. :) N-o sa repet povestea. :)
    Felicitari pentru perseverenta si daruirea dovedite timp de 6 ani! Moaaama! :) Asta da cursa lunga! Mereu punctuala, mereu prezenta pe blogurile tuturor celor care s-au inscris in tabel (si chiar pe ale celor care publicau anticipat sau... uitau sa se inscrie). :)
    Carmen draga, iti doresc sanatate, cat mai multe realizari si viata armonioasa.
    Te imbratisez cu drag! <3 Pupici si ganduri bune de la trio pentru duo! :-*

    Toata stima si pentru Calin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga Diana, ma bucur mult ca ne-am cunoscut prin MfC, pentru ca iata, mamicile noastre nu au reusit sa ne prezinte, cu toate ca sunt prietene de mai mult de jumatate de secol! ☺ Imi amintesc foarte bine cand imi scriai deznădăjduită pe email ca nu reusesti sa înscrii articolul, ca nu stii cum sa începi, ca... Si iata ca ai devenit una din cele mai active bloggerite, una din cele mai implicate în lupta pentru drepturile animalelor, pentru succesul adevarului, pentru sustinerea culturii si educatiei cetatenilor. "Ultima samariteana" cum te-am supranumit eu cu drag si consideratie.
      Nu-mi vine sa cred ce repede se scurge timpul - sunt deja patru luni si jumatate de cand nu am mai scris pe blog... Îti spun însa sincer - nu îmi lipseste :) Am atâtea proiecte începute, încât abia mai apuc sa citesc romanele pe are mi le cumpar! Eu nu cunosc denumirea "timp mort"! Sunt mereu prinsa în câte o activitate si tot ce fac, fac cu seriozitate si pasiune. Când obosesc, ma uit la cate un film :)) asta nu am abandonat - sunt la curent cu tot ce apare nou!
      Draga Diana, mutumesc pentru mesajul cald. Trimit deasemenea pupici si îmbratisari <3

      Ștergere
    2. Ma faci sa rosesc! :) Iti multumesc pentru apreciere, Carmen draga. Mi-ar placea sa stiu ca fac parte dintre cei care schimba ceva in mai bine (macar putin, dar sunt atat de departe... Sper sa fiu macar ca un fir de nisip in imensitatea desertului. :) Mi-e jena sa recunosc ca imi place cum mi-ai spus. :)
      Cum sa nu-mi amintesc cat de agitata eram?! :)) Si despre leapsa te-am intrebat si cu rabdare mi-ai explicat... Sunt aproape sigura ca nu as fi indraznit sa te intreb (prea curand) :) daca nu stiam ca mamicile noastre sunt prietene. Apoi, de la tine am inteles cum e cu blogging-ul si am capatat mai multa indrazneala. :) Multumesc.

      Sa stii ca am facut ochii mari cand am vazut (acum ceva timp) ca pe blogroll scria, sub titlul blogului tau: "acum patru luni"! A zburat timpul!
      Sunt sigura ca nu cunosti ce e aia "timp mort"! :) Si cred ca nu iti lipseste blogul (dar sunt unii carora le lipsesti tu) :)

      Iti doresc spor in tot ceea ce faci! Sanatate si putere de munca iti mai doresc. :)
      Imbratisari si pupici cu drag, de la trio pentru duo. <3

      Ștergere
    3. xoxoxoxoxoxoxoxoxoxoxoxoxoxoxoxoxo

      Ștergere
  3. Eu inca nu m-am obisnuit cu lipsa ta din viata virtuala! Sigur ca viata reala este cea mai importanta, dar tu erai sefa noastra, doamna noastra, cum frumos a zis Calin. Si ne lipsesti. Am senzatia ca niciuna dintre celelalte variante de comunicare din online nu se compara cu blogul sau cu bloggingul asa cum il faceai tu si cum nimeni nu mai reusea sa il faca. De asta mi-e asa de ciuda. Au fost 6 ani in care ai fost modelul nostru-si nu numai de blogging asa cum ti-am mai spus, 6 ani de exemplu, de comunicare si de bucurie, de implicare, si acum gata. Zero. Mi-e ciuda, imi pare rau efectiv, de atata munca. Si ma gandesc cu tristete ca acest lucru se poate intampla oricui, intr-o zi pur si simplu zici gata. Singura sansa ca totul sa nu fie doar un fir de nisip, este continuarea unei legaturi in viata reala, dar in anumite cazuri vine cu niste distante sau probleme care pun stavila dorintelor. Oricum ar fi, multe si foarte multe imbratisari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga Mihaela, miltumesc pentru frumoasele cuvinte! atâta lauda ma face sa rosesc! ;-)
      Da, asa este - trec anii precum clipele... Nici nu-mi vine sa cred ca blogul meu cuprinde mai bine de sase ani! Rasfoiesc câteodata paginile si mi se pare ca toate acelea s-au întâmplat ieri :)
      Ai dreptate, este foarte important sa mentinem legatura cu prietenii. Eu am ales FB-ul pentru rapiditate si comoditate. Afisez din când în când fotografii sau videoclipuri personale sau preiau imagini interesante pentru a le transmite mai departe, celor intersati, dau câteva "like", ma bucur de câteva comentarii... Nu ma implic prea mult dar nici nu stau de-o parte ☺ Cu cei mai dragi, comunic prin Whatsapp.
      Bineînteles ca blogul este o lume aparte! Daca ar fi sa gasesc o comparatie între blog si fb as zice restaurant 3 stele si cantina ☺ Insa, poate sa spuna cineva ca nu se manânca bine si sanatos la cantina?! :)
      Lasâd gluma la o parte, nu regret de loc timpul petrecut pe blog.
      Te pup draga mea si iti transmit gânduri bune si imbratisari :-*

      Ștergere
  4. Sărut mâna, dragă Carmen! M-au emoționat foarte mult aceste articole scrise atât de frumos de către Călin Hera, pentru tine și pentru tot ceea ce ai făcut, atât de frumos, în această lumea a blogurilor. Ce frumos ai știut să ne aduni laolaltă, atâția oameni și să ne canalizezi pasiunile, bucuriile, comorile sufletești, într-un mod atât de fericit, încât să ne bucurăm împreună. Poate nu toți se pricep să-și exprime aprecierea sau admirația, dar să fii sigură că cei care au trecut pe aici, la tine, au rămas cu multe impresii frumoase în suflet. Plus faptul că, prin intermediul „Miercurii fără cuvinte”, fiecare am cunoscut și alți oameni minunați, am legat prietenii frumoase și am învățat atâtea unii de la alții. Și eu mă alătur celor care ți-au mulțumit pentru toate acestea, dragă Carmen! Cu adevărat ești... „Doamna Miercurii fără cuvinte” - cum frumos a spus Călin. Sper ca perioada aceasta de pănă acum să-ți fi fost spre odihnă și relaxare, dra și izvor de mai multă inspirație pentru o revenire pe care o așteptăm cu toți, cu drag și nerăbdare.
    Numai bine îți dorim cu drag, toată echipa de la Târgoviște, și o vară frumoasă, plină de bucurii și tot ce e mai bun, alături de cei dragi! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alex draga, si eu la randul meu recunosc ca emotia provocata de cuvintele tale este puternica, iti multumesc mult pentru acest superb comentariu!
      Ma bucur mult ca rubrica a fost si este in continuare apreciata. Tu esti unul dintre cei mai vechi participanti la MfC si faci parte din grupul de bloggeri la care tin mult si de care m-am atasat. Dulcica Sara a crescut "sub ochii nostri" si asa ceva nu ar fi fost posibil de observat fara blog si fara intâlnirile nosatre de miercuri.
      Sanatate si numai bucurii iti urez tie si familiei tale frumoase!

      Ștergere
    2. Sărut mâna, dragă Carmen, pentru gândurile tale minunate! Cele mai bune doriri și urări, cu toată prietenia și aprecierea! :-)

      Ștergere