luni, 12 octombrie 2015

Jurnal de Vacanta de vara - Capitala în vara anului 2015 (3)

[continuare la "Capitala în vara anului 2015 (2)"]

Am ajuns la Muzeul Național al Țăranului Român cam la vremea la care noi deobicei serveam masa principala a zilei si pâna când a sosit Pandhora, am comandat câte o salata.
De data aceasta nu am avut timp sa vizitam muzeul - va ramâne pentru o alta vacanta. Acum am apreciat amenajarea spatiul alocat restaurantului. Piesele de mobilier putine, în stil rustic, creaza un ambient cald, ospitalier. Câteva zile mai târziu am aflat de la Alina ca salile aferente gazduiesc în mod regulat vernisaje, concerte, conferinţe - inclusiv grupa ei "Sezatoare - ia româneasca". Nici ca se poate un cadru mai potrivit!

Nici alegerea punctului nostru de întâlnire aici nu a fost întâmplatoare ☺ Plimbarea în compania Pandhorei a început pe Șoseaua Kiseleff. Denumita asa în onoarea contelui Pavel Kiseleff, soseaua face legatura între Piața Victoriei și Piața Presei Libere si reprezinta una din cele mai frumoase artere bucurestene, o strada cu vile scapate ca prin minune de la demolare în vremea regimului ceausist.
Departe de forfota Bucurestiului, curtea Mavrogheni surprinde în mod placut si neașteptat prin liniste si vegetatia bogata. O încântare pentru mine a fost sa descopar aici portretul în bronz al marelui Brâncuşi - opera a unui alt sculptor român de elita, artista Silvia Radu. Aici am aflat ca în timpul studiilor, Brâncuşi a cântat în strana bisericii şi a fost ipodiacon..

Biserica ridicata de domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni în anul 1787 dainuie si azi, încarcata de simboluri cosmogonice. Cunoscuta ca "Biserica Izvorul Tămăduirii" sau "Mânăstirea de la Cişmeaua Mavrogheni"aceasta a reprezentat în secolul XVIII "capătul podului Mogoşoaia" si a facut parte dintr-un complex ce cuprindea trei aşezăminte: "foişorul domnesc" - casa de agrement a domnitorului, biserica şi "vistieria apelor" - rezervorul principal, unde se colecta apa de izvor care alimenta întreaga reţea de cişmele înfiinţată de domnitor, ca primă măsură după instalarea sa pe tronul Ţării Româneşti.
Lângă biserică, domnitorul a înfiinţat şi spitalul numit "Filantropia"- care renovat şi extins, păstrează pâna astăzi acelaşi nume.
Încă de la întemeierea bisericii, aici a funcţionat si o scoala, devenita la scurt timp "Scoala de arte şi meserii". În anul 1870 aceasta a fost transformata în Monetărie de Stat (de unde si numele actual al strazii). Astazi cladirea a fost trecuta pe lista monumentelor istorice si în prezent funcţionează ca şcoală generală. Este o clădire bine păstrată, cu un farmec special conferit de ornamentele de ceramica smălţuită. Pe brâul superior din ceramica sunt înscrise numele unor mari personalitati ale epocii: Negruzzi, Sincai, Lazar, Alecsandri, Heliade-Radulescu, Asachi, Vacarescu, Balcescu.
Tipografia înfiintata aici de Nicolae Mavrogheni a editat lucrări emblematice pentru poporul român. Sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu, aici s-a tiparit "Curierul românesc" - prima gazetă în limba română, cu caractere chirilice. Tot aici a văzut lumina tiparului "Regulamentul Organic" - prima constituţie a României moderne, prima carte de muzică bisericească "în sistema nouă" din lume (modul în care se cântă şi astăzi).
În semn de înalta pretuie, locul de veci al lui Heliade-Radulescu este în curtea bisericii.

Mergând mai departe pe bulevard, am traversat parcul Kiseleff, am trecut pe lâna monumentul închinat poetului persan Omar Khayam si am ajuns în Piateta regelui Mihai I.
"Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului şi a Naţiunii. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie. Nu vad România de astazi ca pe o mostenire de la Parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu împrumut de la copiii nostr." este înscris pe placa monumentului ridicat cu ocazia celei de-a 91- a sarbatoare a zilei de nastere a ultimului rege român.
Trecând pe lânga vilele de pe bulevard mi-a amintit de articolul Mihaelei. În spatele curtilor, încercând parca sa se ascunda de privirile curioase ale trecatorilor, se înalta cladiri elegante, cu o arhitectura deosebita. Unele sunt bine întretinute sau proaspat renovate, altele sunt darapanate si câteva sunt în curs de vâzare... M-am întrebat, oare câte milioane de euro costa o vila aici si cât de repede se gasesc cumparatori?!

În mod special mi-au placut Palatul Elisabeta, Casa Nicolae Titulescu si Bufetul ridicat după planurile arhitectului Ion Mincu.
Se însera când am ajuns la Arcul de Triumf. Am intrat în Parcul Herăstrău si l-am strabatut agale, povestind si oprindu-ne din loc în loc sa fotografiem câte ceva special - o floare, un grup statuar, o banca sau un simplu cos de gunoi.
Parcul era plin - trecatori singuratici sau în grupuri, biciclisti sau joggers, parea ca toata lumea a iesit sa savureze racoarea parcului la ceas de seara.

Timpul parea ca galopeaza! Când am ajuns la lac, era întuneric deabinele. Lebedele negre abia se mai distingeau. Ochii lor sclipeau în întuneric precum ochii de pisica.
Luminitele care se oglindeau în apa pareau ca danseaza în ritmul muzicii ce se auzea de undeva din apropierea debarcaderului. Era o zi de marti însa în parca domnea o atmosfera de weekend.
Capetele din Rondul Uniunii Europene aratau bizar în lumina rosie-portocalie a spoturilor.
Coloana infinitului abia se mai observa când am iesit din parc, în Piaţa Presei Libere.

Pandhora a comandat un taxi pentru noi si ne-am luat ramas bun, stabilind ca a doua zi sa ne reîntâlnim - de data aceasta pe Calea Victoriei, la Muzeul Național George Enescu.
Abia când am urcat în masina ne-am simtit picioarele obosite... În drum spre casa, din viteza taxiului, luminitele Bucurestiului se prelungeau ca flacarile în bataia vântului. (va urma)

15 comentarii:

  1. Ce frumos.."flacari in bataia vantului". Acestea sunt niste imagini inedite, niciodata nu am mai vazut pe blog nocturne. Sunt si foarte greu de facut, eu nu reusesc mai deloc. Ale tale sunt frumoase si motociclisti sunt simopatici, la fel si masinile ce par rupte-n doua! In alta ordine de idei, m-am bucurat tare mult sa vad ca ne-am plimbat pe acelasi traseu, parca-am fi fost impreuna, chiar daca in alta perioada. Iti multumesc tare mult, ca ti-ai amintit de postarea mea si mi-a placut sa citesc "explicatiile lipsa" de la pozele puse de mine in primavara. Uite, cred ca am simtit ceva, de nu mi-a venit sa urc in pat inainte de a vedea ce mai este prin lumea mea virtuala :) Te pup, draga mea, multumesc pentru mentionare si noapte buna va doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. citind ce ai scris am retrait cu placere acea dupa-amiaza si seara absolut incantatoare...ce departe sunt toate acestea acum, ai zice ca s-au intamplat in alta viata....
    ai punctat cu atentie si gratie tot ce am vazut in acea zi, punand in evidenta un amanut, o poveste, adaugand o imagine care sa sustina tot ce ai povestit...ti-am mai spus ca ai talent de reporter.
    reusit colajul de fotografii, ma bucur ca Bucurestiul noaptea te-a fermecat atat de mult...

    o noapte buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Formidabila prezentarea ta!
    Mai adaug doua pasari metalice din Herastrau, care mie imi plac foarte mult.
    (http://suzanamiu.blogspot.ro/2014/03/pescarusii.html)
    O saptamana frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce frumos se vede Bucureştiul prin ochiul unui non-bucureştean!
    M-am născut şi am trăit în Bucureşti, însă cred că nu am vizitat recent nici jumătate dintre atracţiile prezentate de tine mai sus.
    Când eram mică, bunica şi bunicul mă tot plimbau prin zona Kiseleff - unde locuiau.
    Recent, am luat-o pe bunica mea într-un periplu prin Centrul Vechi şi Calea Victoriei şi abia mai recunosştea câte ceva - la câte schimbări au avut loc..!
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  5. Povestea apei de baut in Bucuresti in perioada medie si moderna are alte coordonate. ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Și mie mi-ar plăcea să vizitez Muzeul Țăranului Român. La fel ca tine, când am fost în București am ajuns în zonă, dar nu am mai avut timp să intrăm. :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Cate unghere interesante si necunoscute are si Bucurestiul! Din pacare cand locuim in oras, in rutina noastra de zi cu zi, uitam sa le admiram, multe dintre ele nici nu le cunoastem.
    Saptamana frumoasa in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce frumos ai povestit!Ai infrumusetat si mai mult Bucurestiul. Asa , cum spune Larisa, prinsi in rutina zilnica, uitam sa le mai admiram, sa le cunoastem si trec neobservate. O zi frumoasa!:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Multe locuri ar trebui vizitate in Romani.Ca esti la munte,la mare,in oras sau la tara,oriunde ai ceva de vazut.
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  10. SUPERB și nimic mai mult !
    Excelentă postare,felicitări !!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Afara e frig si ploua, iar eu ma incalzesc cu aceasta noua fila de jurnal! Traseul imi este cunoscut, o traditie duminicala a familiei mele acum ceva ani. Am reusit si eu in ultima vizita in capitala sa intru in restaurantul acela si in magazinul de arta traditionale din incinta. Am ramas foarte placut surprinsa. Pandhora are mare dreptate, de ce oare nu esti tu reporter?

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumoasa plimbarea si foarte documentata prezentarea. Eu m-am indragostit de Bucuresti in plimbarile lungi pe strazile mai mult sau mai putin cunoscute ! Pup

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce de locuri frumoase are a noastră capitală! O plimbare încântătoare...și nu mă dor picioarele. ..;)
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  14. Faina plimbare! Daca vrei sa vizitezi Muzeul Taranului Roman trebuie sa-ti iei cateva ore bune. Merita savurat pe-ndelete. Istoria lui este interesanta, ca si a colectiilor detinute. Dar cum spui, ramane pe alta data. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  15. Citind randurile tale nu doar ca aflu lucruri noi despre unele zone prin care mi-am purtat pasii destul de des - aveam vreo 20 de ani si deloc nu-mi era gandul la cladiri si la istorie :) - dar s-a deschis sacul cu amintiri. Si cel mai bine imi amintesc orasul noaptea - desigur, nu atat de luminat ca acum, dar viu! Foarte viu!
    Toate aceste informatii n-o sa le pot reproduce maine, de exemplu, dar stiu ca sunt "agatate" in memorie si le voi sti cand va fi sa asociez o imagine unei informatii. :) Ce tern era parcul Herastrau pe care mi-l amintesc, in comparatie cu cel de azi! :)
    E ca si cum as fi citit despre un oras strain! :)
    Ziua minunata sa iti fie! Pupici cu drag! <3

    RăspundețiȘtergere