sâmbătă, 31 octombrie 2015

Dovleacul de Halloween

Dupa ce am tinut dovleacul câteva zile pe masa din sufragerie ca decor,  astazi dupa-amiaza l-am cioplit - pentru prima data cu instrumente speciale! Mihaela mi-a dat aceasta idee - eu nici macar nu stiam ca exista asa ceva în comert.
Le-am comandat online si au sosit punctual. Sincera sa fiu, nu am crezut în eficienta lor, însa m-am înselat! Cele trei ustensile de taiat si curatat interiorul bostanului au functionat fantastic de bine!
Cât priveste micile unelte pentru scobit si marcat santuri - cele doua cu mâner rosu, a durat ceva pâna când am capatat dexteritate în a le mânui, însa rezultatul a fost rapid si fara efort


☺ Happy Halloween!

Clubul Cinefililor (25) - Impresii de sfârsit de saptamâna

În Clubul Cinefililor este binevenit oricine are placerea de a scrie câteva rânduri despre un film sau serial recent vazut, indiferent de anul de aparitie a acelui film sau serial. Pentru ca toti cei interesati sa poata accesa pagina în care faceti recomandarea, înscrieti articolul în acest tabel. Tabelul va ramâne deschis întreaga saptamâna.
----------------------------------------------

----------------------------------------------
Un homme idéal /A Perfect Man (2015) - un thriller frantuzesc în regia lui Yann Gozlan, cu Pierre Niney si Ana Girardot în rolurile principale. Tema filmului este inspirata din romanul "Le mort saisit le vif" (1942), semnat de Henri Troyat.
Atunci când ambitia depaseste talentul scriitoricesc si dorinta de a urca într-o lume care nu-i apartine devine o obsesie, pericolul nasterii unui monstru este iminent! Asa s-a întâmplat cu tânarul Mathieu Vasseur, muncitor într-o echipa însarcinata sa debaraseze locuintele defunctilor pe cheltuiala statului. Suflet sensibil, talent neslefuit, tânarul viseaza sa ajunga scriitor, însa spirala spre ascensiune pe care se înscrie îl aduce la porțile nebuniei. Nota mea: 9
Un citat interesant: "Deseori s-a asociat parfumul cu frivolitatea si literatura cu gravitatea. Or stim acum, nasul imprima în memorie, mai puternic si mai profund decât oricare dintre simturile noastre. El este organul memoriei noastre prin excelenta. Si fara memorie, nu exista literatura. Cititorule, ai respirat vreodata cu sete si cu prelungit nesat acel graunte de tamâie ce umple o biserica? Sau parfumul incorigibil al unui saculet de mosc? Pentru David Lodge de exemplu, un roman se scrie întotdauna la trecut. Mirosul este deci un simt major. La vechii greci, parfumul a fost considerat diabolic. Dar nu a fost întotdeauna asa..."
Actorul Pierre Niney este cel care a jucat si rolul Yves Saint Laurent din filmul cu acelasi nume (2014) - un film pe care deasemenea îl recomand.
Ashby (2015) - un film american înscris în genul comedy-drama, în regia lui Tony McNamara. Rolurile principale sunt intrepretate de Mickey Rourke, Nat Wolff, Sarah Silverman si Emma Roberts.
Pentru ca povestea din film se petrece într-un orasel din SUA - tarâmul tuturor posibilitatilor - adolescentul Ed Wallis are ca vecin un fost angajat CIA, ucigas cu simbrie iar una din colegele de la scoala, are în camera "de joaca" un aparat pentru Examinarea Imagistica prin Rezonanta Magnetica (IRM/RMN)... Noi europenii trebuie sa credem ca este tipic, acolo pe la ei ☺ Lasând la o parte aceste bizarerii, filmul este simpatic si amesteca în povestea fictiva câteva reguli de aur pentru o viata frumoasa: gândeste pozitiv; implica-te în viata sociala; accepta ideea ca fiecare persoană este unica si are ca si tine, defecte si calitati; fa sport - orice forma de miscare practicata în mod regulat este un mic succes fizic si psihic; stabileste-ti mereu obiective noi si fortează-ti aria de confort pentru a descoperi ce esti în stare sa faci; respecta-ti promisiunile, fii demn, abandoneaza neîncrederea si suspiciunea. Nota mea: 8
The Intern (2015) - este o comedie americana în regia lui Nancy Meyers, avându-i pe Robert De Niro si Anne Hathaway în rolurile principale. Filmul mi-a fost recomandat de Florina si mi-a întarit înca o data convingerea ca De Niro este printre putinii actori "grei" ai Hollywood-ului care si-au pastrat demnitatea - septuagenar fiind, nu accepta orice rol, doar ca sa-i fie trecut numele pe generic!
Departe de a fi o capodopera, filmul este relaxant si placut, schimbul de replici este haios si actorii transmit un flux de buna-dispozitie. Nota mea: 8
Mr. Holmes (2015) - un film crime - drama - mystery, productie BBC, în regia lui Bill Condon, cu Ian McKellen, Laura Linney, Hiroyuki Sanada si Milo Parker în rolurile principale.
Seria cazurilor rezolvate de celebrul detectiv este, cu doua exceptii, povestita de Dr. John H. Watson - prietenul și biograful lui Holmes. Acest film prezinta una din aceste povesti narate de însuși Sherlock Holmes. Este povestea ultimului caz elucidat de Sherlock Holmes, ajuns la vârsta de 93 de ani. Usor anchilozat, lipsit de voiciune si aflat tot mai des în situatii în care pierde pentru scurt timp firul amintirilor, inteligența lui Sherlock Holmes se dovedeste a fi la fel de sclipitoare ca întotdeauna.
Prietenul lui Holmes aici, este baietelul menajerei, un pasionat cititor si admirator entuziast al celebrul detectiv. Spiritul de observatie, umorul taios, deductiile si modul incomparabil de abordare a cazurilor, sunt calitati care-l fascineaza si îl fac pe copil sa-l respecte pe batrânul Holmes mai mult ca pe propriul parinte ..."Exceptional children are often the product of unremarkable parents"...  Cu ajutorul copilului, batrânul detectiv reuseste sa descifreze enigma ultimului caz în care a fost implicat si din cauza caruia, nereusind sa-l rezolve la vremea respectiva, s-a retras din meseria de detectiv.
Amintiri, remuscari, frustrari, confuzii, trecut si prezent se amesteca de-a valma si se îmbina unele cu altele, ca piesele unui joc de puzzle si aduc în final rezolvarea cu succes a mai multor situatii. Nota mea: 9
---------------------------------------------
La rubrica "Clubul Cinefililor" de saptamâna trecuta au semnat doar Diana si subsemnata.
Tuturor celor care ajung pe aceasta pagina de blog - o duminica tihnita! ☺

vineri, 30 octombrie 2015

Simbol

pentru rubrica "Reflexii"
~
Porticul de intrare al Teatrului Național Bucuresti - clădire dispăruta în 1944 a fost reconstruit simbolic, devenind portalul de intrare în noua construcție cu fațadă de sticlă a hotelului Novotel (Jurnal de Vacanta, august 2015).

joi, 29 octombrie 2015

Ce înseamna Halloween?

Vintage Halloween wood block set photo X43388.jpg
HalloweenBalloons photo HalloweenBalloons.gif"Sarbatoarea Tuturor Sfintilor" (All Hallows /All Sants’Day /Allerheiligen) este una din marile sarbatori crestine. Bisericile occidentale serbeaza aceasta zi dupa calendarul gregorian, pe data de 1 noiembrie. (În bisericile orientale, aceasta sarbatoare se numeste "Duminica Tuturor Sfintilor" si se omagiaza în prima duminica dupa Rusalii).
Câteva zile înainte, se curata mormintele celor dragi, se aduc coronite si jerbe de flori iar noaptea de 1 noiembrie spre 2 noiembrie este un prilej pentru membri familiilor de a se întâlni, de a merge la cimitir, spre cinstirea rudelor decedate.
Aceasta sarbatoare a fost preluata mai peste tot în lume, românii ortodocsi denumind-o "Ziua Mortilor".
Seara din ajunul Sarbatorii Tuturor Sfintilor - preluata de la irlandezi, mai întai de catre americani si în ultimii ani de tot mai multe popoare, se numeste "All Hallows‘ Eve" (Allerheiligend Abend), prescurtat: "Halloween".
Legendele celtice spun ca în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie, când câmpurile ramân pustii si natura intra în hibernare, granita între Lumea Viilor si Lumea Mortilor se deschide si Sufletele ratacite, BatFlyingBrownNight photo BatFlyingBrownNight.gifcu multe pacate neiertate, bântuie dintr-o lume in alta! Pentru a se pazi de aceste duhuri rele, familiile pun in fata caselor câte un dovleac cioplit si lumanari aprinse. Pentru a înveseli atmosfera si a uita de teama, se dau petreceri mascate. Costume tipice acestori seri galagioase sunt: Zâne, Vrajitori, Bostani, Schelete, Vampiri, Lilieci, in combinatiile culorilor: negru, oranj, alb, gri, galben si rosu. Copiii alearga în grupuri, de la o casa la alta, spunând "Pacaleala sau dulciuri!" (Trick-or-treat ! / Süßes oder Saueres! ) – ca o amenintare ca daca nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsa!
Traditiile sunt atât de vechi, încat cei mai multi au uita motivul sau sensul, oferind alte interpretari. În Statele Unite si Canada –Halloween - a capatat aspect de sarbatoare populara. În Germania este foarte cunoscuta începand cu anii ’90 (dar înca foarte criticata de catre evanghelici).
☺ Sa aveti un Halloween fa--buuuuuuu--los! ☺
Pe aceeasi tema: Luna noiembrie - sarbatoriAjun de Halloween 2010, Happy Halloween 2010, Ajun de Halloween 2011, Happy Halloween 2011, Amintiri, Noaptea de Halloween 2012, Mare concurs în Blogosfera, Serbati Halloween?, Concurs 2014.

Wild Carpathia 2 - From the Mountains to the Sea

Partea I si Partea a III-a

PS: si o minunata prezentare a Mehedintiului - From legend to present

miercuri, 28 octombrie 2015

Miercurea fara cuvinte (44) - Toamna mea



Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

duminică, 25 octombrie 2015

Între teorii conspirative si adevaruri

The Beatles este fara dubiu, cel mai faimos si de succes grup din istoria muzicii rock!
Beatles este grupul cu cele mai multe albume vândute din lume - peste un miliard, deși au făcut înregistrări doar pe o perioadă de opt ani! The Beatles detin sase Diamond Award, au primit cele mai multe Multi-Platinum Award si au avut cele mai multe No.1 Single decât oricare alt grup sau solist din lume! În plus, s-au mentinut pe locul întâi cele mai multe saptamâni consecutive, sunt singurii care au ocupat de doua ori primul loc în Billboard Hot 100 (I Want to Hold Your Hand si She Loves You), ba chiar sunt singurii care au ocupat primele cinci poziții în Billboard Hot 100 - în anul 1964 (Can’t Buy Me Love, Twist and Shout, She Loves You, I Want to Hold Your Hand si Please Please Me).
The Beatles au fost primii a căror performanță a fost televizata în direct în întreaga lume, la data de 25 iunie 1967! Lennon und McCartney sunt pâna în prezent cei mai de succes compozitori din istoria pop-ului. Melodiile lor au încântat si încânta generatiile la rând!
Cei patru Beatles - John Lennon, Paul McCartney, George Harrison si Ringo Starr, au provocat o frenezie cvasi-universală. Formatia s-a nascut în anul 1960 si dupa nici trei ani, Beatles-ii erau cunoscui si adorati de întreaga lume. Perioada de glorie au cunoscut-o pâna în 1966, dupa care a început regresul... Oficial, grupul Beatles s-a destramat în 1970, dar ruptura s-a produs cândva la sfârsitul anului 1966.
La vremea când învatam în scoala engleza, m-am îndragostit iremediabil de muzica Beatles. La vârsta adolescentei stiam pe de rost o multime din textele melodiilor si de-a lungul anilor am adunat numeroase titluri în colectia de casete, placi si CD-uri. Deasemenea, am urmarit si carierele muzicale individuale ale celor patru mari artisti, dezvoltând o admiratie deosebita pentru John Lennon.
Nici macar nu împlinisem 18 ani când am aflat înfioratoarea veste ca John Lennon a fost împuscat (8 decembrie 1980)... La sfârsitul anului 2001 s-a stins din viata George Harrison... Din patru, au mai ramas în viata doar doi Beatles... OARE?!?!
În anul 2010, compania "Highway 61 Entertainment" prin CEO Joel Gilbert a lansat în internet filmul:" Paul McCartney Really Is Dead: The Last Testament of George Harrison". (am inserat mai jos filmul prin embed, însa link-ul duce spre o varianta mai calitativa a filmului). Un film încadrat la categoria "Documentary, Arts and Culture, Music" cu durata de o ora şi treizeci şi şapte minute (film pe care eu l-am descoperit abia saptamâna aceasta). Acest film sustine teoria "Paul is dead" aparuta înca din 1969 cum ca adevaratul Paul McCarney ar fi decedat în urma unui accident de masina în noiembrie 1966 si ca, pentru a împiedica isteria si panica în rândul fanilor, MI5 (serviciul de securitate britanic Military Intelligence, Section 5) a hotarât ca Beatles trebuie sa existe în continuare. Membrii formatiei Beatles, familiile si apropiatii lor, au fost constrânsi sa pastreze secretul si sa-l sustina pe William Shears Campbell, un cântaret cu voce si trăsături comune cu Paul, pentru ca acesta... sa devina noul Paul McCarney. Poreclit Faul (False Paul) de catre sustinatorii teoriei - Billi Shears Campbell a fost supus unui sir de operatii estetice, antrenamente si exercitii - perioada justificata în film prin pauza de trei luni din cariera grupului Beatles. Filmul pune acest motiv si schimbarii radicale ce a urmat în aspectul general al membrilor formatiei - atât prin frizuri (care cautau sa ascunda cicatricele proaspetelor operatii faciale) si comportament, cât si prin faptul ca o lunga perioada Beatles-ii au facut doar înregistrari în studio, evitând orice aparitie în concerte live. Urmeaza un manunchi de "chei" cu ajutorul carora se pot descifra mesajele lui Lennon, Harrison si Starr catre fani - un gen de strigate ascunse, prin care acestia îsi exprimau doliul. Se revine mereu si mereu prin indicii ascunse la data de 9 septembrie 1966 (miercuri dimineata la ora 5), presupusa a fi data decesului adevaratului Paul. Deasemenea filmul pune sub semnul întrebarii decesul managerului Brian Epstein, asasinarea lui John Lennon, atentatul asupra lui George Harrison... Apar numeroase interpretari ale textelor melodiilor, justificari ale unor amanunte din fotografiile folosite pe copertile albumelor Revolver (1966), Yesterday and Today (1966), Magical Mystery Tour (1967), Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band (1967), The Beatles ("The White Album", 1968), Yellow Submarine (1969), Abbey Road (1969), Let It Be (1970) si se recomanda tehnica Jabberwocky, adica privirea unor cuvinte de la jumatate în oglinda si citirea textelor în sens invers - respectiv ascultarea melodiilor rotind discul invers...
Daca filmul este sau nu un mockumentary, habar n-am... însa acum ca l-am vizionat, privesc putin altfel biografia si muzica Beatles... Daca este fictiune, merita un Oscar, este cel mai bun fantasy-thriller pe care l-am vazut! La varianta ca ar putea fi adevarat refuz sa ma gândesc!!!

PS: melodia mea preferata din repertoriul Beatles este And I love her (nu stiu sa zic exact de ce, dar ma bucur ca melodia a fost lansata în 1964 ☺)

Prune în Port Wine


Este un delicios desert pentru adulti ☺ Reteta este calculata pentru patru portii: 750 g prune, o portocala, 200 ml Vin de Porto, 3 stelute de anason, doua batoane de scortisoara si trei linguri zahar.
Se toarna într-o craticioara sucul de portocala si vinul (Tawny - de calitate medie), se adauga zaharul, anasonul si scortisoara si se fierb la foc mic, timp de cinci minute.
Dupa ce prunele au fost spalate, înjumatatite si le-a fost înlaturat sâmburele, se adauga la zeama din craticoara si se lasa sa fiarba pâna când fructele devin moi, fara însa sa-si piarda forma.
Se pune la rece si se serveste pe farfurii întinse, decorând dupa dorinta cu fructele de anason si coaja de portocala.

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Clubul Cinefililor (24) - Impresii de sfârsit de saptamâna

În Clubul Cinefililor este binevenit oricine are placerea de a scrie câteva rânduri despre un film sau serial recent vazut, indiferent de anul de aparitie a acelui film sau serial. Pentru ca toti cei interesati sa poata accesa pagina în care faceti recomandarea, înscrieti articolul în acest tabel. Tabelul va ramâne deschis întreaga saptamâna.
----------------------------------------------

----------------------------------------------
Peaky Blinders (2013 ---) - este numele unui serial care prezinta povestea unei familii de gangsteri si atmosfera britanica în anii ce au urmat Primului Razboi Mondial. Daca Downton Abbey arata partea frumoasa a situatiei din idilicul conac în care slujeste o armata de servitori, Peaky Blinders arata mizeria vietii din cartierele muncitoresti. Actiunea ambelor filme se întâlneste pe strazile si în cluburile londoneze însa nu se intersecteaza, Downton Abbey ramâne la a zugravi problemele cu care se confrunta familiile de vita nobila în resedintele lor de la tara, iar Peaky Blinders se încurca în itele din spatele caselor de pariuri la cursele de cai, afacerile ilegale cu droguri sau introducerea de whisky în zonele prohibite, coruptia fara limite de rang din politie si politica.
"Șepcile cu lama" sau Peaky Blinders, este numele bandei conduse de familia Shelby si povestea acestora este inspirata din povestea adevarata a bandei "Brummagem Boys Birmingham" recunoscuta a fi fost cea mai puternica în mediul crimei organizate din Marea Britanie, timp de cateva decenii.
Este un film în care scenele crude si violentele se succed cu povestile romantice, personajele frumoase, sincere, morale patrund între personajele decazute, josnice, interactioneaza si coloreaza tabloul lumii reale a anilor '20 din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.
Primul sezon al serialului a fost difuzat începând cu septembrie 2013, i-a urmat un al doilea sezon si în curând va fi lansata seria trei.
Povesta este deosebit de bine împartita, fiecare episod este dinamic, cu mult suspans si lasa mereu spectatorul în fata unui nou mister, mentinându-i nerabdarea si curiozitatea pentru urmatorul episod. Nota mea: 10
Ca sa ramânem în United Kingdom, sarim câteva decenii si ne oprim în ziua de 8 mai 1945, cunoscuta international ca V-Day (Victory in Europe Day)
A Royal Night Out (2015) - este un film britanic, inspirat de evenimentele zilei istorice când, dupa declaratia oficiala de încheiere a celui de-Al Doilea Razboi Mondial, regele George al VI-lea, regina Elisabeta și Winston Churchill au iesit în balcon și au salutat mulțimea de oameni care s-au adunat în Piața Trafalgar și lângă Palatul Buckingham, ovationându-i. Mai mult de un milion de persoane au serbat atunci pe strazile londoneze, întreaga zi si noapte.
Filmul descrie escapada fictiva de câteva ore, a printeselor Elizabeth si Margaret la petrecerile stradale. Este o comedie draguta, un film relaxant cu parfum de maniere elegante. Nota mea: 7
---------------------------------------------
La rubrica "Clubul Cinefililor" de saptamâna trecuta s-au înscris:  Diana, LarisaZina, Ioana, Viata pozitiva si subsemnata. Multumim si pentru recomandarile facute de Catalin.
Tuturor celor care ajung pe aceasta pagina de blog - o duminica tihnita! ☺

joi, 22 octombrie 2015

Salata de castravete

Vreti sa probati ceva mai... altfel? ☺ Ceva iute, acrisor, dulce si aromat? Reteta lui Zabert Sandmann este pentru 4 portii:

1 castravete de sera
3 tulpini de ţelina
1 Chilli
30 g. ghimbir
1 limeta

Chilli se taie pe lungime, se îndeparteaza sâmburii apoi se toaca în asa fel încât sa se obtina fire cât mai subtiri. Ghimbirul se decojeste si se taie în cuburi fine. Se toarna peste chilli si ghimbir sucul obtinut prin presarea unei limete.
Se curata castravetele de coaja, se taie pe jumatate, se îndeparteaza sâmburii (scobind cu o lingurita), apoi se taie în cuburi. Tulpinile de telina se spala si deasemenea se taie în cuburi.
Într-o cana se amesteca o lingurita zahar brun, doua linguri Aceto balsamico alb si o lingurita ulei de soia. Când zaharul s-a topit, se toarna peste castravete si telina. Se adauga chilli si ghimbirul, se potriveste de sare si piper si cine doreste, poate presara si câteva frunze de patrunjel.
Pentru aspect mai interesant, se serveste la pahar ☺ Este o salata ce se ofera între doua feluri de mâncare.

miercuri, 21 octombrie 2015

Miercurea fara cuvinte (43) - Picuri de ceața





Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

marți, 20 octombrie 2015

Vârsta chiar nu contează

A mai trecut un an... ce bine ca vârsta nu atârna ca plumbul, sa te traga în jos! ☺
Cu urcusuri si coborâsuri, cu zile mai mult sau mai putin colorate, viata este frumoasa si merita traita din plin! Nu trebuie decât sa zâmbim, sa visam si sa speram în fiecare zi.

"Vârsta este o chestiune de sentiment, nu de ani" - Washington Irving

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Clubul Cinefililor (23) - Impresii de sfârsit de saptamâna

În Clubul Cinefililor este binevenit oricine are placerea de a scrie câteva rânduri despre un film sau serial recent vazut, indiferent de anul de aparitie a acelui film sau serial. Pentru ca toti cei interesati sa poata accesa pagina în care faceti recomandarea, înscrieti articolul în acest tabel. Tabelul va ramâne deschis întreaga saptamâna.
----------------------------------------------

----------------------------------------------
Suite Française (2015) - este o coproductie canadiano-britanico-franceza pe tema celui de-al Doilea Razboi Mondial, film bazat pe romanul omonim, semnat de Irène Némirovsky (scris în 1940/41, publicat de fiicele acesteia, în anul 2004)
Povestea începe în vremea când armata nazistă invadeaza Franta. Lucille (Michelle Williams) locuieste împreuna cu socra într-un orasel la periferia Parisului si așteaptă vești de la soțul ei plecat la război. Vestile de pe front sunt rare si descurajatoare, refugiaţii sosesc din toate părţile si sunt urmaţi la scurt timp de un regiment de soldaţi germani. Ofiţerii nazişti se cazeaza forţat în casele localnicilor. Totul e gri, totul e trist... dar nu numai datorita soldatilor hitleristi! Atmosfera devine din ce în ce mai apasatoare când din cauza fricii si a mizeriei, vecinii încep sa se spioneze între ei, se calomniaza si se reclama unul pe altul la superiorii regimentului de soldaţi germani. Minciuni si adevaruri, mitocanii si favoruri, deznădăjduiri si sperante, toate se învalmasesc în mintea si inima civililor, facându-i mai slabi în fata dusmanilor. Ca si când viata Lucillei nu ar fi fost suficient de complicata, între ofiterul Bruno von Falk (Matthias Schoenaerts) si tânara femeie se înfiripa sentimente de admiratie si respect. Frumoasele maniere ale ofiterului cât si înclinatia acestuia spre muzica o determina pe Lucille sa depăşească prejudecăţile, sa-i accepte avansurile si împotriva ratiunii sa se îndragosteasca. Razboiul însa este ca un dus rece care le aminteste amîndurora situatia în care se afla.
Suite française este un film plin de emotii si gingasii, în ciuda razboiului care este tema principala pe care o zugraveste. Nota mea: 10
Elle s'appelait Sarah (2010) - deasemenea o coproductie britanico-franceza pe tema celui de-al Doilea Razboi Mondial, un film bazat pe romanul omonim semnat de Tatiana de Rosnay (2007).
Povestea începe în zilele noastre, când Julia (Kristin Scott Thomas) - jurnalista americanca maritata cu un francez - începe sa scrie un articol pentru revista la care lucreaza, despre evenimentele din Paris în anii ocupatiei naziste. Cercetarile ei pornesc de la sala de sport Vélodrome d’Hiver, din apropierea Turnului Eiffel. În iulie 1942, poliția franceză - acționând din ordinele autorităților germane, a folosit hala Velodrome pentru a comasa evreii arestati, înainte sa fie deportati în lagărele de concentrare din Drancy si Auschwitz. Urmarind numarul copiilor deportati, Julia constata ca nu exista nicio dovada pentru doi dintre acestia. Maruntul indiciu o duce la numele fetitei Sarah (Mélusine Mayance) si investigatiile ulterioare scot la iveala o poveste complexa si deosebit de emotionanta. Julia se implica atât de puternic în aceasta cercetare, emotiile îi devin mai puternice si munca îi provoaca o mai atenta autoanaliza. Consecintele acestei tulburatoare povesti, produc schimbari majore în viata de familie a Juliei si nu numai. Nota mea: 9
---------------------------------------------
La rubrica "Clubul Cinefililor" de saptamâna trecuta s-au înscris:  DianaZina si subsemnata. Multumim si pentru recomandarile facute de Catalin
Tuturor celor care ajung pe aceasta pagina de blog - o duminica tihnita! ☺

joi, 15 octombrie 2015

Jurnal de Vacanta de vara - Muzeul National George Enescu

(continuare la "Jurnal de vacanta - Soseaua Kiseleff")

Ne-am întâlnit cu Pandhora pe Calea Victoriei, în fata Palatul Cantacuzino (vizavi de Biserica Sfântul Vasile cel Mare). Ideea ei a fost ca de ziua marelui compozitor, sa vizitam Muzeul Național George Enescu. Era deci 19 august, am fost singurii vizitatori la ora amiezii si ne-a convenit de minune. ☺ Am putut sa zabovim în fata exponatelor atât timp cât am dorit si am facut fotografii nederanjati. (Pacat doar ca supraveghetorii muzeului au firi atât de acre! Ne-au raspuns monosilabic la orice întrebare am pus, lasând impresia ca îi deranjam!...)
Clădirea în stilul baroc francez cu influente rococo si elemente de Art Nouveau a fost construita dupa planurile arhitectului Ion D. Berindei, la comanda lui Gheorghe Grigore Cantacuzino - fost primar al Capitalei, prim ministru, şef al Partidului Conservator - si a fost inaugurata în anul 1903.
Edificiul - declarat monument istoric si de arhitectură - are patru niveluri: un subsol înalt alcătuind soclul construcției, un parter cu ferestre în arc de cerc și cu balustrade de piatră, un etaj cu ferestre drepte prevăzute cu balconașe din fier forjat și o mansardă cu lucarne bogat ornamentate. Fațada are ca element dominant intrarea, ușor decroșată, precedată de trepte ample, din marmură, străjuită de doi lei din piatră și ocrotită de o marchiză în formă de scoică.

Interioarele sunt somptuoase, totul încânta privirea - tavanele pictate, ornamentele sculptate cu decoraţii florale, coloanele din stuc, oglinzile, vitraliile, picturile murale, mobilierul masiv cu intarsii si ornamente, tapiseriile, sculpturile, candelabrele, lămpile, elementele de feronerie...
Nicolae Vermont este autorul celor sase medalioane - două dintre ele, un cioban cu oile şi o ţărăncuţă cu cofa, sunt inspirate din opera lui Nicolae Grigorescu.
Compartimentul central al plafonului sufrageriei este semnat de pictorul Costin Petrescu si reprezinta o scena alegorica. Pictura plafonului din salonul de muzică, în acelasi stil poetic, este opera muralistului G. D. Mirea.
Încaperile prezinta numeroase vitrine cu partituri muzicale, documente, scrisori si fotografii - care reflectă momente din viața și activitatea marelui compozitor. Viorile şi pianele lui Enescu sunt unele dintre cele mai valoroase piese ale muzeului. Deasemenea fracul şi costumul de academician al Academiei Române. O alta vitrina importanta, prezinta masca mortuară şi mulajul mâinilor artistului, realizate de Margareta Cosăceanu-Lavrillier.
Cu ocazia împlinirii a 134 de ani de la nasterea marelui compozitor si a 60 de ani de la trecerea acestuia în nefiinta, muzeul a organizat o ampla expozitie cu postere de concerte intitulata "George Enescu, un mare creator al secolului XX".

Pavilionul din spatele palatului, găzduia personalul de servici. A fost construit de Mihai Cantacuzino dupa decesul tatalui si arhitectura exterioara pastreaza aceleasi linii elegante ale palatului, dimensiunile fiind mult reduse. Accesul se face pe o scară monumentală cu balustrada decorata cu doi paji metalici. Desi elegante, încaperile ofereau condiții destul de modeste.  George Enescu si Maruca au locuit aici pentru aproape doi ani (între 1945-1946), pe vremea când Institutul de Studii Româno-Sovietice a ocupat palatul.
Acest apartament poate fi vizitat si expune mobilier original si numeroase obiecte personale ale marelui artist -  manuscrise, un pian, biblioteca muzicală, tablouri, gravuri si obiecte de artă decorativă.

Povestea proprietarilor palatului este ametitoare!
Dupa ce prințul Mihail G. Cantacuzino (Misu) a devenit prin testamentul tatalui sau unic proprietar, s-a însurat (în 1898) cu Maria Rosetti-Tescanu - una din doamnele de companie ale reginei Maria, o femeie inteligenta si deosebit de frumoasa. Casatoria a fost nefericita, Misu fiind cunoscut ca afemeiat notoriu, însa scopul Marucai a fost averea si titlul de prinţesă pe care l-a dobândit automat. Nu au divortat niciodata, nici macar atunci când aceasta si-a prins sotul în pat cu proria ei sora, Nellie, Maruca însa a hotarât sa nu-i mai fie fidela. Se stie ca la scurt timp a flirtat cu George Enescu pe care l-a cunoscut la Sinaia, în Castelul Peleş, unde compozitorul era adesea invitat de către regina Elisabeta a României.
În timpul Primului Război Mondial (1914-1918) a fost refugiată la Iași, unde l-a găzduit pe tânarul compozitor.
Casnicia Cantacuzino a continuat libertina, pâna în anul 1928 când Misu Cantacuzino a decedat în urma unui accident de maşină. Vaduva Maruca Cantacuzino, la doar 50 de ani, a devenit una din cele mai bogate femei din Bucuresti. Serile culturale, seratele si ceaiurile dansante s-au ținut lanț la palatul Cantacuzino în perioada interbelică.
Cândva, Maruca s-a îndragostit de tânarul filozof  Nae Ionescu - un barbat fermecator si... însurat. Întâlnirile amoroase ale celor doi se desfasurau de cele mai multe ori în vila Marucăi de la Sinaia (azi Muzeul "George Enescu" de la Cumpătu). Biografia lui Nae Ionescu mentioneaza însa mai multe legături romantice si cu alte femei, printre care celebrele Elena Popovici-Lupa și pianista Cella Delavrancea.
În momentul în care Nae Ionescu a pus capat relatiei cu Maruca (dupa sase ani), disperata, aceasta și-a turnat acid pe față.
George Enescu se afla la Paris si lucra la opera Oedip (1921-1931), însa auzind vestea s-a întors imediat la București și a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit.
În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino a ramas desfigurată pe viața. Nu s-a mai prezentat în societate decât cu un voal negru pe față si a pozat doar din profil.
Opera Oedip - pe care compozitorul a dedicat-o Marucăi Cantacuzino, a fost terminată la conacul acesteia din Tescani. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat.
Pe 4 decembrie 1937 Enescu s-a căsătorit cu Maruca si au locuit împreuna mai departe la palatul Cantacuzino.
În 1940, palatul a devenit sediul Consiuliului de Miniștrii, apoi pâna în 1955, aici a funcționat Institutul de Studii Româno-Sovietice.
O dată instaurată dictatura comunistă, George Enescu s-a mutat definitiv la Paris, unde s-a stins din viață în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris.
(Urmatorul colaj de fotografii cuprinde fotografii pe care le-am facut în cimitirul parizian la mormântul familiei Enescu, în vara anului 2013; ultimele doua fotografii sunt din vara acestui an, în fata Operei Nationale Bucuresti.)

"Puţini ştiu că marele compozitor a avut un copil din flori, a fost înşelat de soţie şi a murit în mizerie, într-o cameră de hotel din Paris" - spune muzicologul Viorel Cosma, cel care a scris nu mai puţin de 14 cărţi despre George Enescu. În casa părinţilor săi din Dorohoi, Enescu a cunoscut o tânără menajeră, o femeie simplă, dar care l-a iubit foarte mult şi cu care a avut o fetiţă.
Elena Dinu, fiica lui Enescu, a devenit mai târziu croitoreasă la Opera Naţională din Bucureşti. Maruca, soţia lui Enescu, a trebuit să accepte existenţa copilului din flori şi faptul că marele compozitor îi trimitea fetei bani din Paris (unde s-au mutat în 1946).
În anul 1955 Printesa Maruca Cantacuzino-Enescu a donat palatul statului român în scopul de a organiza un muzeu în memoria marelui muzician. Rușii au fost evacuati din palat, iar din vara anului 1956 aici s-a deschis Muzeul Memorial "George Enescu". Din anul 1990 muzeul se numeste "Muzeul național George Enescu".

Cu ocazia aniversarii zilei de nastere a lui George Enescu, muzeul a organizat un recital în somptuoasa aula cu coloane de marmura roz. Ne-am întors la muzeu spre seara, sa fim spectatori.
Au interpretat Simina Croitoru, Sabin Penea, Gabriel Croitoru, Valentin Gheorghiu si în semn de înalta pretuire, au fost folosite viorile Paul Kaul si Guarnieri ce au apartinut lui George Enescu.
Profesorul universitar dr. Viorel Cosma a prezentat într-un scurt rezumat momentele importante ale vietii celui mai mare muzician român.
"George Enescu s-a născut în satul Liveni-Vârnav - Botoșani, pe 19 august 1881, fiind al optulea copil al părinţilor săi. Copil minune, Enescu a ştiut să asculte încă de la o vârstă fragedă chemarea tainică a naturii, pe care a ilustrat-o, peste ani, în chip autentic, în creaţii care se bucură astăzi de o popularitate deosebită în toate colţurile lumii.
Despre muzică, maestrul George Enescu afirma că face parte din primele sale amintiri. La cinci ani, tatăl l-a dus la Iaşi, unde l-a prezentat profesorului Eduard Caudella. In anul 1888, Enescu realizase deja un progres uimitor, surprinzându-l pe Eduard Caudella, care le recomanda parinţilor să-l trimită să-şi continue studiile la Viena. La vârsta de treisprezece ani, Enescu pleacă să-şi desăvârşească studiile la Conservatorul din Paris, unde îi este recomandat lui Jules Massenet.
Prima creaţie a lui Enescu, care l-a conscrat în calitate de compozitor este "Poema romana" şi a fost concepută la numai cincisprezece ani. O creaţie izvorâtă din inimă, din dragoste pentru ţară, oamenii şi tradiţiile de care George Enescu, chiar şi departe fiind, nu s-a despărţit niciodată" (sursa).
La data de 6 februarie 1898 George Enescu debuteaza în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică "Poema Română".
Interpret (dirijor, pianist, violonist) si creator, Enescu a lasat posteritatii numeroase simfonii, concerte, suite, lucrari orchestrale, triouri, cvartete, cvintete, sonate, pentru pian, violoncel si vioara, cantate si nenumarate melodii. (continuarea Jurnalului - AICI)

(în coltul stâng sus - înainte de intrarea la concert, alaturi de Mihaela si Pandhora)