joi, 3 septembrie 2015

Jurnal de Vacanta de vara - Arrival

Mult timp nu ne-am putut hotarî unde sa petrecem vacanta de vara - eu ma gândeam din nou la Gardasee (Italia), Helmut la Marea Adriatica, undeva în Croatia. Solutia dilemei a venit din partea Silviei, care ne ademenea de câteva saptamâni trimitând fotografii si mesaje din Delta. Atunci când ne-a confirmat ca a putut face pentru noi rezervare în Sfântu Gheorghe, am inceput sa pregatim traseul calatoriei cu automobilul.
Pentru ca sunt peste 2000 km - din care 1000 pe teritoriul României, am cautat sa stabilim macar doua puncte de oprire. Dispunând de trei saptamâni si jumatate de concediu, ne-am gândit sa împletim placutul cu utilul si sa ne vizitam prietenii - ne-am gândit la Florin în Apuseni si la Alina si Pandhora, în Bucuresti. Cum însa niciodata "planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din târg", beiusenii nu aveau concediu iar bucurestenii erau plecati în concediu ☺! Ce e de facut?!
Alina a spus ca daca dorim, ea poate sa aranjeze cazare si pentru noi la pensiunea din Baile Herculane, unde petrece an de an vacanta de vara împreuna cu familia si apoi ne poate da cheile de la apartamentul lor din Bucuresti, pâna când se întorc ei acasa din cura balneara. Planul ne-a sunat perfect, asa ca... ne-am pregatit de drum ☺

Cine porneste de acasa "cu noaptea-n cap" este rasplatit pe sosea cu un minunat spectacol de rasarit de soare! ☺ Cu toate ca din postura de co-pilot sunt mereu pregatita sa fotografiez ceea ce ma impresioneaza, aparitia soarelui m-a emotionat în asa masura încât am ratat imortalizarea electronica! Eram undeva pe un vârf de deal si soseaua cobora în vale oferind o perspectiva minunata. Parea ca dealurile din fata sunt doua brate ce ridica în căuşul palmelor un bulgare rosu-portocaliu. Soarele înca visa si placuta reverie molipsise întreaga natura...
Ne-am umplut ochii de frumos si dupa ce exaltarea s-a mai domolit, am reusit sa fac câteva fotografii ;)

Am traversat pe rând Bavaria, Austria si Ungaria. Soseaua a fost relativ libera, asa ca am circulat cu viteza maxima admisa, gândindu-ne ca România fara autostrăzi ne va mânca mult timp din orele de vacanta! Surpriza a fost ca din Szeged soseaua a continuat spre Nădlac pe o ruta necunoscuta nici de noi si nici de sistemul de navigare care indica permanent "Offroad!" ☺ Autostrada asfaltata ca în palma ne-a condus spre ceea ce am aflat mai târziu ca se numeste Nădlac2. Inaugurat de premierul Ponta în urma cu o luna, noul punct de frontiera arata înca si azi de parca ar fi fost dat cu mare graba în folosinta, neavând nici macar indicator pentru localitate, ca sa nu mai pomenim de benzinarie, grup sanitar, punct de schimb valutar sau o ghereta pentru vânzarea Ro-vignettelor! Eram însa siguri ca am intrat în România - tricolorul flutura si un panou mare indica regulile de circulatie rutiera în tara.

Autostrada a continuat pe centura Aradului si s-a terminat la Timisoara. Parcursesem deja 1100 km pe autostrada în doar noua ore. Cei 180 km ramasi pâna la destinatie ne-au luat înca trei ore si am ajuns pe la ora 5 pm în statiunea Baile Herculane. Alina ne-a întâmpinat pe sosea ca sa ne ghideze pâna la pensiune, deoarece localitatea era un mare santier! Strazi înguste, șanțuri peste șanțuri, poduri în lucru, praf si duduit de Pickhammer pneumatic... Toate acestea însa au devenit neimportante datorita bucuriei revederii cu prietenii dragi! (va urma)

11 comentarii:

  1. Frumoasă ideea acestui jurnal de vacanţă. Sunt atâtea amintiri strânse dintr-o călătorie atât de lungă, încât trebuie adunate în paginile unui jurnal. Şi multe poze, desigur. Să sperăm că data viitoare veţi găsi terminate şi autostrăzile din ţară, la care atâta se mai "străduiesc" grozavii ce ne conduc...
    Numai bine şi zile cu bucurii, dragă Carmen! :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos ai povestit!Rasaritul este superbDe abia astept sa citesc continuarea acestui jurnal de vacanta. O zi minunata!:*

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine ati revenit din concediu! Sper cu forte proaspete si bateriile incarcate :). Abia asteptam jurnalul despre Romania.
    Poate de sarbatori mergem si noi in tara, desi va fi un fel de revedere cu prietenii decat vacanta :)). Dar sigur ne vom stabili si un itinerar de plimbare.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  4. chiar daca am fost si noi particica din vacanta voastra, tot am asteptat cu nerabdare jurnalul :)
    as zice ca acel minunat rasarit a fost ca o promisiune pana la urma frumos implinita...astept nerabdatoare urmarea :)

    vad ca Hercule e neschimbat! :))
    le-am sugerat si alor mei pentru vara viitoare zona Herculanelor, ii incanta ideea, v-am dat exemplu pe voi pentru ca eu in zona nu am mai fost de mai mult de 10 ani :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Of, din pacate ati gasit statiunea in cea mai rea forma de 10 ani incoace! Noi am ajuns cu o zi inaintea voastra acolo si am fost foarte dezamagiti de sapaturile si atmosfera din statiune. Anul trecut ne intrebam daca se poate mai rau de-atat si iata ca... anul acesta am aflat ca se poate. Pentru apele si muntii de acolo noi ne vom intoarce in fiecare an; ne simtim legati de acele locuri. Turistii straini insa probabil ca nu vor simti nevoia sa revina...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ehe....
    Eu am zis din dimineata plecării ca acest răsărit vestește o vacanta superbă! :)
    Sunt sigura ca așa a fost și jurnalul îmi va confirma. ..:p
    Pup!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce frumos inceput de poveste!
    Ce poate fi mai placut decat intalniri cu pritenii!
    O seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumos inceput de vacanta! Pacat ca nu ne-am putut intalni si noi. :(

    RăspundețiȘtergere
  9. Am venit sa rasfoiesc paginile de jurnal, sa vad RO prin ochii tai. :)
    Rasaritul e frumos oriunde! :)
    Heeee.... hm.... De cate ori vine vorba de drumuri / autostrazi imi amintesc ce ai scris intr-un comentariu: unui turist ii ia prea multi timp, in RO, sa ajunga de la un obiectiv turistic la altul, de la o frumusete naturala la alta... Ai rezumat o realitate in atat de putine cuvinte! :)
    Una dintre matusi (sora lui tata) a mers regulat la Herculane (pana acum doi ani, parca) - ne spunea ca e tot mai uratica statiunea, dar credeam ca exagereaza... nevenindu-ne a crede ca sunt oameni care ar lasa in paragina astfel de localitati.
    Cu bine! Trec la pagina urmatoare din jurnal. :) Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ma bucura enorm acest jurnal! Tu si Helmut dati dovada de multa tenacitate si curaj! Ca am zgandarit si eu acolo, putin...asta nu conteaza, conteaza ca voi ati pus in practica un plan de vacanta indraznet si l-ati urmat...nu spun nimic, trec si eu, ca Diana, la pagina urmatoare a jurnalului :)

    RăspundețiȘtergere