marți, 13 noiembrie 2012

De Sfântul Martin

Data de 11 noiembrie este una speciala în Germania. Pe lânga faptul ca la ora 11 si 11 minute se da startul celui de al cincilea anotimp - cel al bucuriei, al carnavalului, ziua este marcata si de sarbatoarea Sfântului Martin. Pentru acest eveniment, copiii de gradinita pregatesc cu câteva saptamâni înainte, lampioane din hârtie cerata si învata Câtecul lui Martin, pentru ca pe înserate sa porneasca în alai si plini de importanta, sa-i lumineze drumul lui Martin cel Milostiv, calare pe un cal alb. Este o traditie care se pastreaza din vechi strabuni. Seara, acasa, se manânca friptura de gâsca - denumita traditional "Gâsca lui Martin"("Martinsgans"), pentru ca de pe data de 14 noiembrie se lasa Postul Craciunului.
Cum se pregateste o gâsca?
Se spala si se atârna peste noapte la loc racoros, sa se zvânte.
Dimineata se pregateste un amestec din doua mere curatate de coaja si taiate cuburi, doua șalote curatate si taiate pe lungime în patru bucati, prune uscate, stafide, sare, piper si crengute de pelin. Se umple gâsca cu acest amestec aromat si cu ajutorul unor ace speciale, închidem "burta". Înainte sa punem gâsca în vasul de cuptor, o masam bine pe toate partile cu sare grunjoasa - de mare.
Se da la cuptor pentru 2-3 ore la 80-100°C cu vasul acoperit, în care adaugam o cesca de apa. Din când în când scoatem cu o lingura din grasimea care se topeste si adaugam apa, stropind cu zeama formata, întreaga suprafata a fripturii (putem pune alaturi de friptura un mar întreg la copt). Când carnea s-a fragezit, lasam vasul fara capac si ridicam temperatura cuptorului la 150°C. Întoarcem friptura de câteva ori, astfel încât sa nu se usuce partea superioara si când este destul de rumenita, separam zeama din vas si lasam în cuptor doar friptura, pe care o ungem cu un strat foarte subtire de miere - friptura va capata o crusta crocanta si deosebit de delicioasa.
Dupa ce închidem cuptorul, lasam vasul cu friptura înauntru, sa se raceasca lent.
Între timp preparam un sos cu zeama scoasa (si strecurata) de la friptura, ce va fi servit la masa alaturi de varza rosie calita si galuste de cartofi (Kartoffelknödel).
Galustele de cartofi se pregatesc simplu: cartofilor fierti si presati ca pentru piuré li se adauga un ou, o priza de sare, piper, nucusoara rasa, o lingurita de ulei, o lingura de amidon (întaritor de sosuri) si atâta faina de gris, cât sa poata fi modelata acesta compozitie, din care facem bile potrivit de mari. Se pot pune în mijloc cuburi de sunca afumata sau crutoane, noi însa preferam galustele simple. Se lasa sa dea câteva clocote într-o oala în care deja fierbe apa cu putina sare si ulei. Se scot cu o spumiera doar înainte de a fi servite, deoarece reci, galustele nu mai sunt atât de apetisante.
Pentru seara de Martinstag am avut invitati la masa familia de vecini din fosta noastra casa.
La aperitiv am servit pastrav afumat cu salata verde, mustar cu miere (Dijon) si hrean.
La friptura de gâsca am servit vin rosu sec (în principiu însa se poate asocia la fel de bine si o halba cu bere). La desert, am avut tarta cu capsuni.
Pentru blat, se folosesc 6 galbenusuri de ou, frecate spuma cu 6 linguri de zahar, la care se adauga 6 linguri de faina, o jumatate de plic de praf de copt stins cu otet si o lingura de apa. Cele 6 albusuri batute spuma cu un plic de zahar vanilat se adauga la aluat, amestecând circular, de jos în sus, pâna când compozitia s-a omogenizat. Se toarna în forma de tarta, unsa în prealabil cu unt. Se da la cuptor pentru circa o jumatate de ora, la ~210°C.
Între timp se pregateste o budinca cu lapte. Eu folosesc praf din plic si am grija ca în loc de 500 ml. lapte - cât se recomanda în reteta originala, sa pun doar 400 ml, astfel încât budinca sa fie mai vârtoasa.
Când blatul este gata, se rastoarna pe platou, asa încât, partea care a stat în forma sa devenind partea superioara a tartei. Se toarna budinca pe suprafata blatului si se egalizeaza.
Cu multa rabdare se aranjeaza capsunii deși și în rânduri circulare. Se acopera cu gelatina pregatita din plic special. Se poate orna cu frisca, eu însa unde pot, renunt la bombele de calorii ;)

Alaturi de tarta am servit cafea espresso sau cappuccino.
Daca nu mai apucati sa pregatiti aceste bunatati înainte de lasarea postului, retineti retetele si nu ratati anul viitor, data de 11 noiembrie!

8 comentarii:

  1. Ha ! Ha ! Chiar m-am gandit ca eu, desi fan autentic de lunga durata al povestii Mateias Gascarul, efectiv nu cred ca am vazut vreodata o gasca vie de aproape, daramite sa ma si gandesc sa mananc una ! Mi-a facut totodata placere sa citesc despre acest sfant Martin si sa aflu ca el este, printre altele, si patronul alcoolicilor reformati, (care s-au lasat de alcool adica, nu reformati in sens religios protestant), insa si patronul producatorilor de vin in acelasi timp !!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. P.S. Mie imi plac tartele cu fructe dintre toate dulciurile, pt care altfel nu am o pasiune deosebita, insa imi place combinatia acrisoara sau acida a diverselor fructe cu crema de vanilie, (care mie imi aminteste de rulourile cu vanilie facute de bunica mea de ziua mea, desi NU va avea niciodata, nici chiar facuta de mama acelasi gust), iar blatul nisipos oarecum ca de biscuit imi place si ala. Din pacate insa in Norvegia tartele cu fructe se fac fara crema de vanilie sub stratul de fructe, plus adeseasa chiar si fara glazura deasupra, plus blatul nisipos se face pe 1/2 moale de la zeama fructelor naturale care nu e absorbita de crema, asa ca nu mai e nici ca un biscuit, si totul are gust efectiv de fructe cu paine, gust care mie nu imi place si nu mai seamana a tarta ! Sunt efectiv socat de lipsa de nivel de saracie lucie a prajiturilor si a cofetariilor in Norvegia, este ceva la care efectiv nu am crezut posibil pe lume, nu ca as manca eu prajituri prea des, dar efectiv mie imi place ff mult sa privesc diferite feluri de mancare estetice asa etalate ca la muzeu, si mie prajiturile mi se par printre felurile de mancare cele mai estetice ! Nu stiu cum o fi in Danemarca, insa abia acum inteleg mai bine cum de a reusit sa descrie HC Andersen in mod atat de emotionant acele imagini din poveste tragica despre Fetita cu Chibriturile, care vedea in vis acele prajituri de parca erau ceva cu adevarat magic, nu doar asa de pofta, (desi desigur ii era si foame), ci pur si simplu de parca ar fi fost niste bijuterii cu adevarat rare si fermecate.

      Ștergere
    2. haha :)) si eu sunt "copil de bloc" a treia generatie nascuta la oras si cu toate ca bunicii au locuit la casa cu curte, nu au avut decat cateva gainuse si din cand in cand cate un curcan. Pe la 5 anisori am vazut si eu o gasca adevarata, find in vizita la cunostinte la tara si cand am fost intrebata daca stiu ce este, am raspuns prompt: DA, este un pelican! :))) Pe vremea aceea credeam ca porumbeii fac porumb fiert! :))

      Ștergere
    3. :) frumoase amintiri, legate de bunica! asa este, daca am fost candva rasfatati cu o anumita mancare si stilul de prezentare al mancarurilor de "acasa", de la mama sau bunica - devine etalon, deci nu putem accepta un nivel mai sczut... Mai bun da ;)
      Nici eu nu stiu cum este in Danemarca... eu locuiesc in Germania si pot sa-ti spun ca aici copiii sunt educati ca si in Romania, cu grija si sensibilitate - in functie de educatia si cultura pe care o au parintii lor.

      Ștergere
  2. Interesanta reteta:
    "Cum se preparara o gasca? ... Se umple rata (sic!) cu acest amestec ..."!
    Deci, este nevoie de o ... gasca-rata!!! Cred ca iese ceva delicios!
    Sa ai o zi minunata in fiecare zi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) mersi, am corectat! pentru a clarifica lucrurile, reteta este valabila si atunci cand vrem sa pregatim o friptura de gâsca - din gâsca si pentru friptura de rata - din rata :))
      o zi faina!

      Ștergere
  3. Mai fac si eu cateodata galuste de cartofi, dar sunt singura care mananca. Baietii mei nici nu vor sa auda. :))
    Citind comentariile voastre, mi-am amintit ca sora mea, si ea copil de bloc, spunea ca vaca face vac-vac. :))

    RăspundețiȘtergere