vineri, 10 iunie 2011

Ziua parasutistilor

Astazi, România serbeaza Ziua parasutistilor si despre însemnatatea acestei zile am citi un articol foarte interesant aici, la Ica St.O. Victor.
Pentru mine, aceasta zi are o importanta mai aparte, pentru ca tatal meu - astazi ofiter pensionar - a fost parasutist.
Practic, povestea prieteniei mele cu Alina, proprietara blogului "Pauza de ceai" porneste din anii din-naintea nasterii noastre :)) de pe vremea când taticii nosti - prieteni "la catarama", erau elevi la Scoala militara, amândoi sportivi desavârsiti, activi în diverse ramuri: atletism, volei, hambal, schi alpin, judo, înot, parasutism, multipli campioni la Spartachiadele militare. S-au casatorit cam în acelasi timp, sotiile au devenit bune prietene, iar copiii: Florin si Alina, Carmen si Mircea, au devenit deasemenea foarte buni prieteni.
Dupa ce tatal meu a absolvit Facultatea de Educatie Fizica si Sport Bucuresti (motiv pentru care eu sunt nascuta în Bucuresti), am locuit în Buzau, tatal fiind ofiter la unitarea militara de parasutism. Se întâmplau nenumarate accidente, dar parintii mei au învatat sa-si înfrânga teama si sa traiasca zilnic cu riscul.
Înainte sa încep clasa a-I-a, tatal meu s-a transferat la artilerie si a fost mutat la Sibiu, ofiter profesor de educatie fizica si sport. Mai târziu, ca hobby, a antrenat echipa de parasutism civil din Sibiu, însa eu si fratele meu nu am fost niciodata încurajati sa practicam un asemenea sport extrem.
Copil fiind, am participat ca spectator, la diverse parade cu parasutisti si avioane militare si am privit cu respect si deosebita admiratie acrobatiile prezentate. Din pacate nu detin fotografii din acele vremuri, iar parintii, care sunt la 1400 km departare nu stiu sa scanneze o fotografie. De aceea o rog pe Alina sa posteze ceva fotografii cu taticii nostri, sa facem un articol comun, pe aceasta tema. Pâna atunci... Cer Senin, Paraşutiştilor !
UPDATE: 12.06/ora 9: fotografii de la Alina. Cititi neaparat articolul ei!

20 de comentarii:

  1. astept fotografiile :); wkd placut!

    RăspundețiȘtergere
  2. Carmen draga, ma voi duce la ai mei sa rascolesc albumele :) Gasim noi ceva din acele vremuri. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  3. Răspunsuri
    1. Sărut mâna, doamnă!
      Din câte mi-am dat seama, tatăl dvs. a fost ofiţer paraşutist! Probabil că în prima parte a carierei a activat în cadrul Rgt. 60 Pşt. Şi nu cred că e vorba despre gen. Dan Gabor! Dumnealui a lucrat doar la paraşutişti, chiar dacă era artilerist. Dacă sunteţi amabilă îmi puteţi da ceva relaţii despre dumnealui? Despre cine este vorba!
      Mă puteţi contacta pe adresa de email eugen_spataru@yahoo.com!
      Vă mulţumesc!

      Ștergere
  4. Sophie,
    ;) uite ce scrie Alina! fotografiile vin în curând :)
    Weekend fain!

    RăspundețiȘtergere
  5. Alinus,
    abia astept! sunt tare nostalgica zilele astea... mi-e dor de voi toti, cei dragi. Va pup

    RăspundețiȘtergere
  6. Si noua ne e dor! Tare! xo xo xo xo

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumoasă poveste ne-ai spus!Abia aștept să văd fotografiile!
    Și eu când eram mică mergeam cu tatăl meu la parade de avioane,el fiind în schimb pilot.Acum realizez că au trecut mulți ani decând nu am mai fost la o paradă și mi s-a făcut dor!

    RăspundețiȘtergere
  8. Alina,
    :-* pupici la toti Motanii si Fârtatii.

    RăspundețiȘtergere
  9. Vera,
    :) draguuuut! deci tatal tau este pilot!
    Da, si mie mi s-a facut dintr-o data dor de vremurile copilariei, adolescentei...

    RăspundețiȘtergere
  10. Alicee,
    si tie de asemenea! soare si flori!

    RăspundețiȘtergere
  11. Frumoasă aducere aminte!Nostalgie,prietenii,amintiri.Frumoase momente de viață.
    Am tras cu ochiul și la ostarea Alinei,clar!

    RăspundețiȘtergere
  12. Carmen, parintii mei sunt buzoieni, eu am copilarit la Buzau, foarte aproape de locul unde se antrenau parasutistii. Ii urmaream, ii numaram, ii admiram la fiecare lansare. Plus mandria pe care o simteam, tatal meu fiind ofiter de aviatie... Mi-ai trezit amintiri frumoase, multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Frumoasa poveste!
    Carmen, daca ai timp si poti, te invit cu mare drag la povestea parfumata.
    http://mirelapete.dexign.ro/2011/06/poveste-parfumata-mon-amie-la-rose/
    Se poate scrie la tema Mon amie la Rose pana maine, este timp, sau si pana luni! O seara frumoasa!:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Se-cret,
    :) nu stiu de ce, dar zilele aste tare am cazut în melancolie... mi-e dor de toti ai mei, care sunt departe...
    Alina este o dulce! ma bucur ca o am prietena!

    RăspundețiȘtergere
  15. Anda,
    ce mica este lumea! Berca, Buzau, blog... de trei ori B :))
    Poate ca odata vom chiar reusi sa ne si vedem, sa ne cunoastem în viata reala...
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  16. Mirela,
    esti o draguta... Nu promit ca voi reusi... în moment inspiratia mea este concentrata în alte directii, stii tu. Dar daca reusesc, am sa-ti dau de veste.
    Te pup. Sa aveti sarbatori de Rusalii fericite!

    RăspundețiȘtergere
  17. CARMEN,melancolia este bun,dar numai pe o perioadă limitată de timp!Cred că este chiar benefică.Nu cred că ai vreun motiv de îngrijorare din acest punct de vedere.

    RăspundețiȘtergere